Pagini

vineri, 29 iunie 2012

Sinaxarul zilei: Sfântul Euro. Ban, zonă și campionat european

Când au eșuat lamentabil în sferturile mondialului de fotbal din 1998, germanii au reluat construcția echipei naționale de la cel mai jos nivel - de la reorganizarea bazei de selecție a juniorilor. În vremea aceasta, regele Juan Carlos și orașul Barcelona pompau cu nemiluita, pe sub masă, bani negri în cele două cluburi-fanion ale Spaniei - Real și Barcelona.


Cam tot pe atunci, un cancelar cu bune-n cap, Gerhard Schröder, punea bazele așa-numitei Agenda 2010, obligând statul și privații să își optimizeze cheltuielile. 

Au strâmbat nemții din nas (mă rog, unii mai cârcotași ar spune că lor oricum totul le pute) dar n-au prea avut ce face. Așa că au tăiat din zilele de concediu, au dedus mai puțin din impozite, au mers mai des pe la discounteri... Au cumpărat, cu alte cuvinte, austeritate în rate, la dobândă avantajoasă. Austeritate albă pentru zile negre.

Între timp, cu o nouă și parcă veșnic tânără generație de jucători, germanii au reușit să termine competițiile fotbalistice majore de fiecare dată pe podium. Drept e că spaniolii au câștigat două dintre ele. Parcă și italienii - alții care s-au grăbit să cumpere, cu bani fără acoperire, circ în contul pâinii ce promitea să se termine, într-o bună zi (c-așa-i la Roma).

Și pâinea s-a terminat. Și spaniolii, și italienii (dar și francezii, ca să nu mai vorbim despre greci) au rămas cu circul și au pornit cu mâna întinsă către antrenorul german. Care le-a dat un loc de cazare în euro-baza de antrenament - dar i-a pus la munca de jos: ja, ja, aber ia, hai, gehen Sie, bitte und antrenieren Sie mir Pitiken și Junioren

Spaniolii și italienii, trimiși la înaintare de francezi (că grecii n-au reușit decât să se cocoațe pe gard și să se așeze în peluză, la galerie, de unde aruncă periodic cu fumigene și afișează bannere cu Frau Der Die Das, pe care o cred acest Mitică al UE), spaniolii și italienii, deci, au recurs la tactica pe care o știau cel mai bine: pasăm între noi în fața propriului careu, după care ne baricadăm în fața porții. Și, la nevoie, ne tăvălim, la trecerea timpului, și cerșim lovituri libere de câte ori expriă tedescu' (ca să nu spun neamțu', că se interpretează politic). Cândva tot om prinde noi trei mingi lungi, două le-om trage pe poartă și una tot o intra!

În mod cu totul și cu totul excepțional, la summitul UE de la Bruxelles, șefii europeni de stat și/sau de guvern și-au cerut scuze de la poporul român (dar televiziunile bucureștene nu au prins momentul, concentrate fiind să vorbească mai tare decât ceilalți invitați din studiou) și s-au comportat față de marile războaie dâmbovițene cam la fel cum se comportă Radu Berceanu într-un talk show.

Și, în vreme ce, de ochii lumii, au tot dat-o săptămâni în șir cu pactul de creștere în sus și pactul de creștere în jos, s-au pus, acum, de-a curmezișul lui - și așa, catenaccio, or să stea până nu conving Berlinul să își dea autogol; nu de alta, dar oamenii ăștia, germanii, au închiriat un avion și n-or să stea peste program, că nu își mai pot permite să deducă orele suplimentare din impozit. Cum ar veni, nemții să plătească - din banii lor de bere - pentru capuccino și paella. 

Fix ca-n fotbal: intrăm în vestiare, ne punem tricourile, dăm iama pe teren, facem, poza de grup, semnăm două autografe, îi prindem pe aroganții ăia într-un moment de neatenție, punem piciorul pe minge și temporizăm până ucidem jocul.


PS: Bun, în toată povestea asta mai apare și un anume domn Camerun - sau, mă rog, Cameron - care nu prea are nici o treabă cu toată povestea dar care se tot teme că, din cauza smogului și a condițiilor nefavorabile, continentul va rămâne izolat. Sau invers. Cine-și mai aduce, oare, aminte că ei se reclamă inventatorii fotbalul?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu