Pagini

luni, 10 decembrie 2012

Care nouă milioane?



Prea multă lume s'a aflat în foarte-bună-cunoaştere a lucrurilor, în anul ăsta politic ce tocmai s'a stins, aşa că numai un blog în plus lipsea. Puteam să scriu orice, n'avea să aibă nici o relevanţă. Şi nici să se audă nu ar fi avut cum. Nu că de'acum ar fi neapărat mai mari şanse...


Dar dacă tot m'am decis să ne reintrăm în formă, blogul meu şi cu mine, să'ncepem cu exerciţii uşoare, alergări pe marginea terenului - cum îi stă bine oricărui campion care a stat lovit cu lunile pe tuşă dar îşi imaginează că nu şi'a încheiat cariera.

Bun. Să mai vorbim, puţin, despre ţara de unde vin. Mai ales că am fost să votez. Aşa că am voie să chibiţez, să mormăi, să latru şi/sau să'njur.

Dincolo de triumfalismele de două parale şi de promisiunile care demonstrează că după alegeri e înainte de alegeri, mă înfurie şi ipocrizia înfrânţilor şi fudulia lor de profeţi alungaţi din propria cetate, ca orice profeţi ce se respectă şi pe care noi, enoriaşii, nu'i binemerităm. Ca nişte Mircea Lucescu, a cărui echipă pierde de fiecare dată din cauza arbitrilor, înfrânţii nu se înghesuie să-şi reproşeze jocul slab decât după ce le strigă celor ce le'au furat gloria că au înfrânt cu doar 66% din 33% (mă rog, pe acolo pe undeva, până la urmă este doar un fel de 69 cu alternanţă la guvernare, să mă ierte puritanii şi mormonii).

Dreptate au, nimic de zis; doar că e problema celorlalţi, care vor trebui să îşi administreze singuri această criză de credibilitate. Dacă nu le pasă (şi e posibil să nu le pese), cu atât mai grav. Nici înfrânţii n'au înţeles nimic din toată lecţia, nici ei nu vor învăţa, cel mai probabil. Mai băgăm un 69 cu alternanţă la guvernare, să mă ierte puritanii şi mormonii. Doar că ăia şi cu banii luaţi vom fi noi, ceilalţi.

Dreptate, ziceam, au; dar să te ajungă din urmă adversarul care are o tură avans şi tu să mai mimezi un atac de ironie pe turnantă este cam deplasat. Curat tupeu, să întrebi unde au fost, de data asta, cele şapte  milioane şi aproape jumătate care au votat la referendum şi n'au ieşit de data asta, în condiţiile în care, din vară până mai ieri, îi desconsiderai şi le aminteai într'una că au valoare mai redusă (cantitativ, cel puţin - deşi nu doar la asta te refereai) decât cele nouă milioane care au invalidat referendumul de demitere a preşedintelui. Şi care, însă, n'au prea ieşit să îl salveze, acum, când se vedea de la o poştă cum îi arde casa.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu