Unul dintre ei, noi dintre șapte

Acum patru ani, norvegienii dădeau, în cazul Breivik, o sentință pe care multă lume nu a înțeles-o, ba, unii au și condamnat-o ca fiind excesiv de blândă față de un personaj care a ucis aproape 70 de copii.


Explicația poate fi sintetizată într-un citat dintr-o scriitoare norvegiană, fostă ministră a Justiției:

"Noi, norvegienii, trebuie să aflăm ce nu a funcţionat între Anders Breivik şi ţara sa. Breivik este suma vieţii pe care a trăit-o printre noi, a experienţelor pe care le-a avut cu noi"

Atunci am interpretat paragraful preluat din revista FOCUS ca pe un fapt divers, ca pe un alt episod interesant dintr-un lung șir de anecdote antropologice, din seria revelațiilor pe care le-am avut bălăurind printre sirienii musulmani pe care, de aici, de departe, îi judecăm superficial, dezinformați, la fel cum, probabil, și alții ne judecă pe noi. Și cum îi judecarăm, iată, pe scandinavii ăia toleranți, care, vezi bine, nu condamnă la moarte un ucigaș în masă.

Recitind acel citat azi, la fix patru ani de când l-am postat pe blog, nu pot să nu mă gândesc la maniera colerică în care am discutat noi, opinia publică din România, despre diversele anomalii din societatea românească. Nu mai departe de săptămânile trecute, în cazul Vaslui, spre-o pildă la-ndemână.* Ca și cum cele șapte plus întregul lor sat ar fi niște vinituri picate dintr-un univers paralel, nu rezultatul câtorva secole de co-existență și cultură locală.

PS: un alt scriitor norvegian publică un impresionant „rechizitoriu” al cazului fenomenului Breivik într-un număr de luna trecută al lui Die Welt (later edit, pentru anglofoni: textul apare și în Telegraph).

* aș fi vrut să pun un link la un articol relevant pentru cele întâmplate în acel sat din Vaslui - un feature, o analiză, poate un dosar; tot ce mi-a dat Google-ul au fost știri de senzație (poate că e motorul de căutare defect, poate suntem noi, știu și eu?).