Pagini

miercuri, 29 iulie 2015

Un sfert de veac de singurătate a mizeriei de sub preșul oncologiei


Ne-am răcorit puțin? Le-o trag iar medicilor, așa-i? YES! Și mafiei din industria farma, aaaaașa-i? Ce bine, că tot ascund ei leacurile acelea contra tuturor morților - pe care medicamente știm cu toții le-au inventat dar cărora nu le dau drumul că altfel și-ar periclita singuri profiturile acelea exorbitante.



Nu știu să existe vreo lege care să interzică sponsorizarea participării medicilor la congrese. Nici nu ar trebui să existe. Altfel, putem foarte bine recurge la leacurile băbești. Sunt verificate, au dat roade. Dă mii dă ani, mă! Și, nu în ultimul rând, doamne ajută! Putem fi conservatori în multe privințe, putem păstra neschimbată echipa câștigătoare și nici nu e cazul să reparăm un motor care merge. Dar în medicină, ca și în informatică, progresul este accelerat. Iar salariile medicilor din România nu permit deplasări în străinătate decât cu bilete dus.

Nu cred că a stat cineva să întrebe de sănătate un medic care, din lipsă de personal sau din nevoia pacienților, face gardă dublă până uită că, oricât de nobilă ar fi meseria pe care o practică și pentru care nici în anul pensionării nu a terminat de studiat, e doar o meserie. Iar viața trece.

Nu știu ca medicii români să fi impus confederațiilor medicale internaționale organizarea unui congres în cutare sau cutare loc.

Nu cred că o deplasare în interes profesional este compromisă dacă profesionistul își permite câteva ore sau chiar o zi de relache în care, dacă așa are e chef, stă, trage de manetă și belește ochii toată ziua la mașinăriile de înghițit bani din Vegas.

Nu cred că procurorii sunt în măsură să aprecieze (și nici jurnaliștii să judece) dacă un medicament merită mai mult, mai puțin sau deloc să fie administrat sau dacă există vreo dovadă că prescrierea a fost determinată de interferențe non-medicale. Există instanțe profesionale acreditate să califice calitățile anumitor produse și să le ierarhizeze după o sumedenie de criterii care, oricum, funcționează algoritmic, în directă dependență cu organismul fiecărui pacient.

Nu sunt convins că investigațiile DNA au început de unde trebuie.
Firul neregulilor anchetate zilele acestea coboră în istoria recentă până la liberalizarea pieței farmaceutice, până la privatizarea depozitelor, a rețelelor de distribuție, a lanțurilor de farmacii ale statului puse la dispoziția unor clienți de curte ai puternicilor post-comuniști.
Traseul neregulilor traversează și zone de licitații dubioase pentru accederea unor produse sau ale altora în rețetarul programelor naționale, care asigură vânzări garantate prin achiziția de către stat și plata poate întârziată uneori dar la final integrală (minus diversele comisioane de partid și de haită) din teșchereaua caselor publice de asigurări.
Probabil că nici anularea anumitor licitații sau renunțarea la organizarea lor pentru a permite prelungirea unor contracte aflate în derulare prin completarea unor protocoale dedicate clientelei drept-cotizante la pușculița partidului. Nu întâmplător numele câtorva prime doamne de partid (aspirante, chiar, la titlul de primă doamnă în stat) s-au tot perindat, oficial sau sub acoperire, în zona farma.

Se vorbește, în știrile extrase din informațiile obținute de la DNA, despre pacienți fictivi. Nu am văzut, însă, să se fi lansat o investigare a filierelor inverse: ani la rând, funcționarii caselor de asigurări refuzau prin tergiversare accesul pacienților pe listele de așteptare pentru că li se ordona politic să nu încarce notele de plată ale sistemului de sănătate și, implicit, bugetul public cu bani aruncați pe (știu că sună cinic dar aceasta a fost realitatea, ani la rând) bolnavi irecuperabili care oricum dispar pe cale naturală până la viitoarele alegeri din listele electorale. În mod paradoxal, o bună parte a dezbaterii declanșate de intervenția DNA în zona farma se învârte în jurul principiului „până la ultima secundă, până la ultima speranță”: sunt multe voci care au contestat administrarea scumpelor medicamente subvenționate după ce inevitabilul devine evident - și o fac cu nonșalanța celor care nu au simțit niciodată cât de prețioasă poate fi chiar și o singură zi suplimentară de viață dăruită celor care rămân să-și plângă aparținătorul care tocmai a pierdut bătălia cu boala. 


Pentru toate acestea, petrecute în oncologie dar și în cazul altor boli, nimeni nu a fost deocamdată acuzat de crimă în masă. Acolo a dus subfinanțarea, vreme de 25 de ani, a sistemului de sănătate.
 

PS: ca și în cazul afacerii FIFA-Blatter, nu ar fi exclus ca subiectul să fi pornit dincolo de Ocean, din birourile Agenției Centrale de Investigații; cert este că, cvasi-simultan cu operațiunea din România, Berlinul încearcă să amendeze legislația federală în așa fel încât medicii corupți să nu poată fi mituiți sub acoperirea profesării unei activități liberale care permite sponsorizări; și cumva, în același timp, Jim Carrey iese în public și denunță controlul exercitat de corporațiile farmaceutice asupra pooiticii din Statele unite.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu