Fiecare cu bula lui

Poate așa e normal să fie. Poate asta e firea omului. Poate ăstea-s fundamentele speciei.

John Kornblum: „S-a încheiat istoria post-belică a omenirii”

John Kornblum. Nu-l prea știe lumea la noi. Diplomat american. Guru în relațiile transatlantice.

Amintiri cu sociologi

Colegii de la filosofie și cei de la psihologie făceau mișto că sociologia nu e știință. Chiar și unii profesori își începeau cursurile amintind de atacurile celor care susțineau că sociologia nu dispune de obiect propriu al cercetării, promițând că vor demonstra, alături de studenți, prin cursurile pe care le vor preda, că - fără a dispune chiar de metode empirice - sociologia are capacitatea de a descrie, interpreta, prevesti și chiar schimba.

Barack & americanii

În 2008, americanii l-au trimis la Casa Albă pe Barack Obama cerându-i să facă ceva din America, o Americă a lor care cam pierduse un război în care nu a avut adversar. Aceiași americani, însă, i-au dat un Congres ostil, luându-i, practic, orice șansă de a face din America ceea ce așteptau de la Obama.
Americanii nu au înțeles nimic din primul lui mandat - și când l-au trimis a doua oară la Casa Albă, numai dumnezeu o fi știind de ce, patru alți mai târziu, i-au dat același Congres.
Acum, după alți patru ani (fără câteva ore), încă nu e sigur cine se va muta la Casa Albă.
Dar un lucru este cert: Congresul rămâne neschimbat, după votul de astăzi. Și, la fel, vor rămâne toate crizele Americii.

Să referendăm, dacă-i musai!

Sigur că există decizii pe care nu e bine să le lași la mâna vulgului. Sigur că d'aia există parlament, pentru ca trimișii înțelepți să decidă ce e bine și ce nu pentru popor.
Sigur că mare parte din masa electorală are carențe de cultură democratică.
Sigur că mare parte din masa aleșilor are carențe de discernământ democratic.
Dar dacă opinia cuiva, din tabăra seculariștilor, este că putem supune consultării populare o decizie asupra căreia nu cădem de acord, mi se pare normal să nu-i sărim în cap ci să-i acceptăm opinia, să ascultăm, să-ncercăm să înțelegem de ce au alții altă părere, să o facem fără patimă, să cântârim toate argumentele de bun simț și să căutăm răspuns la toate nedumeririle.

Altfel nu ne deosebim deloc de cei care nu înțeleg că doi oameni care împart la doi bunele și relele merită să fie recunoscuți drept cuplu.

Minunile Sfântului Fisc cel Draconic al Întregii Germanii

Germania federală este statul care, deși nu uită, îți iartă multe - dar una singură ți-o taxează de nu te vezi: încercarea de a-l fura pe el, pe stat. Și, cu toate acestea, îți oferă nenumărate instrumente și portițe pentru a nu te simți nici tu furat de stat.

O sută de ani de prăbușire

Câteva povești mai mult sau mai puțin accidental suprapuse într-un fel de portret al unui veac în care lucrurile au mers din prost în mai prost și nici speranța nu se simte prea bine.

Asterix în țara de unde vin

Cu căciula-n mână la ușa statului român.

An după an...

În fiecare an se-ntâmplă câteva dintr-astea:

Mănânc şi dorm. Mănânc. Ziua de azi n'a existat!
                                  Niciolae Ladiş, poet chinez

 

Vara, pe la 35 de grade.

Ultimul buletin de știri. Corespondență specială din Postapocalipsia.

Am zis că nu mai scriu despre #Greferendum. Măcar azi să mă țin de promisiune.

America mea

Intr-o zi, un soldat american stationat in arhipelagul nipon a violat o japoneza. Mici de stat, multi la numar, mari la disciplina si sepukulturisti de felul lor, supusii devotati ai imparatului au iesit in strada si au convins Guvernul de la Tokyo sa ceara Statelor Unite o pedeapsa exemplara pentru americanul in calduri.
Intr-o alta zi, un japonez a fost rapus de un maidanez la Bucuresti, Romania.

Note de subsol. Auto-lectură de Facebook.

S-a-ntâmplat ceva, un mesaj ciudat, care m-a determinat să deschid vechiul cont de Facebook. Și m-am trezit copiind câteva statusuri postate cândva, demult... Unele nu au nici o noimă, extrase din context, altele nu au nici o noimă fiindcă sunt ale mele.
Dar tocmai fiindcă-s ale mele, mi-am zis să le strâng.
Va urma.

Singura postare de la acest Mondial

Mondialul de fotbal îi dă dreptate lui Dinu Olărașu: n-ai nevoie de foarte multe să fii fericit.

Ziua. Acum 20 de ani.

Mâine (mi-a adus aminte Miruna) e petrecere. Acum 20 de ani ieșea pe piață ZIUA, cu o echipă formată din cei care începuseră Ultimul Cuvânt al lui Burci, ziarul care a dat 60 de numere (credeți că ușor să dai la foc automat 60 de numere?) înainte ca „investitorul” să zică pas (gurile rele susțin că a spălat suficienți bani în acele patru luni de teste și două de piață).

Un cal.

Moaștele olimpice din biroul procurorului

Note de subsol

Unele's recuperate, altele sunt transcrise în timp real. Sunt, însă, toate niște vorbe cu pretenții de înțelepciune / inteligență, firave, efemere, scurte, scrise în rubricile de comentarii ale rețelelor de socializare. În general pe Facebook.

Word of the year. Mititel dicționar personal, ediția 2013.

Minune.

Un blog despre un glob

Ei, hai, trebuia să pun şi eu ceva pe blog cu crăciunul, nu? Ceva din seria "crede şi nu cerceta". În spiritul...

9999

Dacă Neuntausendneunhundertneunundneunzig pare complicat, putem încerca în finalndeză: