Pagini

duminică, 29 noiembrie 2009

Mogulia*

Mai devreme, pe la începutul acestui sfârşit de săptămână, mi'a dat târcoale o întrebare: alergia la nuanţe şi intoleranţa patologică faţă de orice nu e fie alb, fie negru sunt, oare, forme de manifestare a tâmpeniei?


Ceea ce mi se impregnează din ce în ce mai puternic în nări este izul infect de gâlceavă dospită, de piatră aruncată de o adunătură de nebuni, de - până la urmă - machiavelism în care se joacă piesa absurdă a cotidianului perpetuu. O muzică în cheie cacofonică pe care mi'e silă s'o mai ascult. În fond, distanţându'mă, am, aşa, o vagă impresie de punere în scenă... O polaizare controlată, chiar manipulată, în care suntem împinşi să ne scoatem, unii altora, ochii, să ne bombardăm cu flegme, în aşa fel încât, la final, să ajungem să ne învrăjbim nu doar cu adversarii deveniţi între timp duşmani ci şi cu aliaţii, foşti cândva prieteni.

Îşi bat joc de noi. Îşi râd în barbă de ce le'a ieşit. Şi, între timp, îşi văd liniştit de ale lor.

Mie aşa îmi pare.

Cât de greu poate fi să'i dăm dracului?



* Mogulia este o ţară (mai mult sau mai puţin imaginară) cunoscută şi sub numele (dat de Sprâncenatu') de Nămolia. Nici o asemănare cu realitatea nu este întâmplătoare.

Un comentariu:

  1. vezi? cum te-ai indepartat de rahat, nu te mai "impresioneaza" mirosurile si vezi totul clar; noi am ramas in acelasi rahat si ne balacim cand la dreapta, cand la stanga

    RăspundețiȘtergere