OK.
După ce am învăţat să mă bucur de vecinele de palier de la birou, unele din China, altele din Indonezia, şi, de ce să mint, odată obişnuit am descoperit că unele sunt de'a dreptul frumoase, a venit vremea să arunc o altă vorbă scurtă: vecinele mele de palier de acasă sunt două fete cu părul împletit jamaican şi poartă fuste lungi sau pantaloni largi în multe culori; de regulă socializăm când vine poşta şi sună de două ori (întotdeauna de două ori) - o dată la ea, apoi la mine (sau invers); ne strigă din capul scărilor că lasă corespondenţă, tăcem complice câteva secunde (două-trei) să auzim dacă zdrăngăne tabla cutiilor poştale, apoi conversăm - de regulă mai nimic - şi ne ne retragem, fiecare, spre propriul său interior.
Azi dimineaţă era veselie mare la uşile noastre cu toc comun, de m'am întrebat dacă nu cumva au fost şi ele în Olanda.
Deocamdată atât.
După ce am învăţat să mă bucur de vecinele de palier de la birou, unele din China, altele din Indonezia, şi, de ce să mint, odată obişnuit am descoperit că unele sunt de'a dreptul frumoase, a venit vremea să arunc o altă vorbă scurtă: vecinele mele de palier de acasă sunt două fete cu părul împletit jamaican şi poartă fuste lungi sau pantaloni largi în multe culori; de regulă socializăm când vine poşta şi sună de două ori (întotdeauna de două ori) - o dată la ea, apoi la mine (sau invers); ne strigă din capul scărilor că lasă corespondenţă, tăcem complice câteva secunde (două-trei) să auzim dacă zdrăngăne tabla cutiilor poştale, apoi conversăm - de regulă mai nimic - şi ne ne retragem, fiecare, spre propriul său interior.
Azi dimineaţă era veselie mare la uşile noastre cu toc comun, de m'am întrebat dacă nu cumva au fost şi ele în Olanda.
Deocamdată atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu