Capra pictată a vecinului

Fără Daniel Arasse, Rondul de noapte nu-mi era decât o migăloasă punere în scenă a companiei lui Frans Banning Cocq și Willem van Ruytenburch. Rembrandt trebuia și el să trăiască, la fel cum Tintoretto, câteva decenii mai devreme, se dedulcise la banii mogulilor epocii, pictând pe bandă rulantă portrete - care mai mici, care de-a dreptul gigantice - la comanda procurorului Morosoni, a dogelui Sebastiano Vernier și a cui i-o mai fi dat târcoale narcisismul (de altfel, și scenele pictate de Tintoretto au fost, deseori, uriașe, semn că presupusul bun simț artistic al pictorului capitula fără prea multe scrupule în fața megalomaniei de largă pungă a cardinalilor sau ciocoilor venețieni).

Istoria avea să se repete, secole mai târziu; nu mai sunt ei chiar pictori, zugrăvind realitatea în cuvinte și nu în acuarele; mogulii s-au schimbat; metehnele s-au transmis, însă, nealterate.

Splendoare în iarbă

In the Dutch Mountains

The Nits cântă, in singurul lor single care a făcut valuri dincolo de Olanda, despre lucruri imposibile. Piesa se numește In the Dutch Mountains. Or, cam singurul lucru care lipsește Olandei sunt munții. Deși, dacă și'ar pune mintea, olandezii ar fi în stare să'și facă și munți. Nu degeaba umblă vorba aia cu Dumnezeu a creat lumea în șase zile după care, într'a șaptea, i'a angajat pe olandezi să o extindă.

Nurmărul 24, etajul 1, apartamentele 1 Dreapta şi 1 Stânga

OK.
După ce am învăţat să mă bucur de vecinele de palier de la birou, unele din China, altele din Indonezia, şi, de ce să mint, odată obişnuit am descoperit că unele sunt de'a dreptul frumoase, a venit vremea să arunc o altă vorbă scurtă: vecinele mele de palier de acasă sunt două fete cu părul împletit jamaican şi poartă fuste lungi sau pantaloni largi în multe culori; de regulă socializăm când vine poşta şi sună de două ori (întotdeauna de două ori) - o dată la ea, apoi la mine (sau invers); ne strigă din capul scărilor că lasă corespondenţă, tăcem complice câteva secunde (două-trei) să auzim dacă zdrăngăne tabla cutiilor poştale, apoi conversăm - de regulă mai nimic - şi ne ne retragem, fiecare, spre propriul său interior.
Azi dimineaţă era veselie mare la uşile noastre cu toc comun, de m'am întrebat dacă nu cumva au fost şi ele în Olanda.
Deocamdată atât.

Asfaltiada olandeză

Dacă Ioana zice o oră şi zece minute sigur se vor ivi motive să dureze mai mult. Vreun zănatec izbit de maşina din dreapta, de exemplu. Şi, atunci, stai şi aşteaptă. Sau ţi se oferă o variantă alternativă de traseu (Omleiding), pentru că, pur şi simplu, o sută şi vreo cincizeci de camioane s-au suit pe autostradă, lângă Den Bosch ('s-Hertogenbosch, pe numele întreg), duminică dimineaţa pe la 6:30, şi au reuşit, până pe la 8:30, când mă'ntorceam dinspre Schiphol, să toarne undeva în jurul a zece kilometri de asfalt. Strălucea, pe sub proprii aburi, în lumina lăptoasă a dimineţii.
Bună dimineaţa, Bucureşti, oricine te'ar asfalta.

Mă doare'n başcheţi de corectitudinea lor politică. La propriu.

Există un retailer care vinde, la preţuri O-HO, articole sportive, cu precădere ţoalele şi încălţările britanice de la Lonsdale. Cei care au trecut prin Picadilly Circus îl ştiu. Retailerul ăsta umblă prin lume. La noi nu a ajuns încă - dar mă tem că dacă va ajunge va pune adaosuri de mall pe tarifele de dumping practicate la Londra, în, cum spuneam, Picadilly Circus.

Că n'a ajuns la noi, treacă meargă. Dar nu (prea) e nici în Germania. Nu'i bai, că d'aia a fost inventată Belgia, vorba amicului Alecu': pen'că aveau nevoie englezii şi germanii de o ţară în care să se bată.

Că veni voba despre Belgia, nemţi, englezi şi o mamă de bătaie continuă pe care şi'o trag unii altora pe unde apucă să deschidă gura (slavă Domnului, numa' gura'i de ei): Lonsdale are, după cum vedeţi, în denumire combinaţia (ca atare, succesiv aşternută) de litere NSDA. Care, de fapt, coincide cu abrevierea Partidului Naţional-Socialist German al Muncitorilor. Partidul lui Hitler, pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele.

Well, în stupizenia lor, neo-naziştii au dat iama în produsele Lonsdale iar autorităţile, nici ele mai breze, că d'aia s'au făcut autorităţi şi nu şi'au luat şi ele o meserie serioasă, s'au grăbit să propună interzicerea brandului pe piaţa germană. Ce mă surprinde e că şi olandezilor le'a trecut prin minte aşa ceva - o fi, probabil, o sechelă rămasă de la bunicul Vannoeshtiukum, care încă mai plânge după bicicleta confiscată de nazişti şi topită pentru a fi transformată în tanc.

Portocala acvatică

Olandezii ăştia (cu ideile lor trăznite) se plictisesc, probabil, dacă stau o clipă - şi'au săpat canale şi când n'au avut nevoie. Roermond a aproape lipt de Germania. Zona umedă propriu-zisă a Olandei începe mult mai spre nord şi mult mai spre vest. Şi, totuşi, prin centrul orăşelului (era pustiu, duminică dimineaţa - toată lumea a fost pe la biserici de unde s'au adunat, apoi, în piaţa din preajma primăriei, să urmărească o etapă de circuit ciclist) trece o apă curgătoare la malurile căreia sunt ancorate bărcuţe, care mai mari, care mai micuţe. Iar la margine e chiar un canal navigabil.

Dacă nu'şi trăgeau canal în creierii munţilor - mă rog, un deluşor cu un deget mai scund decât un pumn - nu'şi binemeritau statutul de olandezi.