Şandramaua moare dar se predă

 Scriam cândva asta şi, da, unele lucruri nu se schimbă niciodată. Ţin ca bateriile iepuraşilor. Iar statul, cu firmele pe care le patronează, rămâne un paravan pentru şomajul mascat. Statul social german a dus şandramaua la perfecţiune.

Faci nişte chestii de ani de zile. Şi le faci bine; hai, lasă modestia: le faci tare bine. Doar că, la un moment dat, unul dintre navetiştii de hârţoage, cu mers împleticit şi umerii plecaţi, frustrat că nu are nici un subaltern şi trebuie să dea din coadă pe sub sacoul prea larg, se trezeşte că eşti în ilegalitate; Că performanţelor tale le lipseşte o anume acoperire. A sa!

Aşa că treci de fă Schulung. Şcolarizează-te. Pe cheltuiala noastră - dar te duci frumos să înveţi teoretic ceea ce, practic, ştiai deja; s-ar putea, e drept, să fie depăşit până te întorci tu în birou.

Nu contează că nu mai prea sunt bani şi, implicit, activitatea firmei se restrânge; nu contează că peste şase luni s-ar putea să nu mai lucrezi pentru cei care te şcolarizează acum şi ar urma să pleci la alţii - cu investiţia făcută în tine cu tot. Nu contează că pierzi zile productive într-un demisol cu ferestre spre nord şi fără semnal de telefonie mobilă. Contează doar ca el, profesorul, "mentorul", coacher-ul, uneori ajuns acolo pentru că el, personal, nu ştia să pună în fapt ceea ce te învaţă pe tine, să îşi justifice existenţa - a sa şi a unora plătiţi să facă studii de fezabilitate (pentru închiderea reactoarelor vechi, Germania avea nevoie de o decizie politică şi nişte comutatoare; neah: s-au constituit o comisie tehnică şi una de etică; ambele vor dezbate).

Orice lucru altădată firesc are nevoie de o comisie, un comitet, un workshop, o tabără de antrenament. Lecţii de deschis computerul, prelegeri despre ajunsul la servici la ora stabilită, seminarii despre cum să nu dai muzica prea tare în birou, cursuri şi cum să nu mănânci sandwich-ul deasupra tastaturii, instructaj în trasul apei la toaletă.

Acum vă rog să mă scuzaţi. Mă duc la o sesiune dintr'astea de şcolarizare. Ni se predă etica la locul de muncă: nu ai voie să îţi iei la pumnii top-managementul. 

PS. că tot se bat ăia în Cote d'Ivoire, pentru că, uite-aşa, Coasta de Fildeş are o jenă şi nu ne mai stă bine pe limbă; unul din motivele luptei pentru putere îmi e clar; ce nu pot spunde despre formula corectă: preţul cacao...-cum?