Bună seara, patria mea. Noapte bună!

Bună seara, patria mea.

Ai obosit, nu? Toată barbaria pe care ai strâns-o în tine te-a doborât, așa-i? Toată răutatea lumii ți-a intrat până-n măduva oaselor. Ești rupt. Ești frânt. Ești gata să fii ca ei. Ești gata să le faci pe plac. Să le vii în întâmpinare, să le oferi un cadou așa-i? Poate îți pică și ție ceva, nu? Trebuie sî ne descurcăm, să dăn dim coate... Ce-ar fi să interzici un afiș, cum făceai și înainte de 89?

Și-acum nu-ți dorești decât să vina dracului somnul ăla, odată! Să dormi și să visezi și-apoi să te trezești din nou și s-o iei, robotic, de la capăt. Dacă te-ar lăsa dracului în pace...

Liniște! LINIȘTE! Să te mai scutească toți cu pădurile defrișate și cu copacii tăiați printre blocuri; și cu casele dărâmate de buldozere, dă-le, mă, de case, ajunseseră niște dărăpănături, cădea tencuiala de pe ele. Și se mai pișau și câinii vagabonzi pe la colțurile lor; Doamne, și ăia cu câinii, ce isterici, să se tăvălească pe jos că îi omoară pe maidanezi! Dar să-i omoare, mama lor de jivine, că nu mai ai loc de ele. De ei... De cum o fi, ei, ele, numai să le omoare! Cum au făcut cu rațele, când a dat aviara. Ce atâta tărăboi? Erau bolnave, erau otrăvite, una numai dacă se găinățea și se îmbolnăveau toate. Ce, ăia care nu au mai avut cu ce să crească vacile nu le-au dat la tăiat? Le-au dat. Și ăștia, cu caii lor, la fel. Ce să facă, oamenii, dacă n-au ce să le dea să mănânce? Să-i lase așa, de izbeliște? Păi, iaca, i-au lăsat, doi ani, trei ani, dar cât să lași animalul în sălbăticie? Și ce atâta sturionu-n sus, sturionu-n jos? Ce e aia biodiversitate? Ce e aia diversitate?

Și de ce țipă ăia așa la tine din televizor?

Hai, omule, gata, nu te mai gândi la toate astea. Nu te mai gândi la nimic. Nu mai gândi deloc. Se face târziu și apoi de dimineață o iei de la capăt. Mergi la lucru ca să ai de unde te întoarce ca să ai de unde pleca iar. Mâine, pe urmă încă zi, două, zece, multe, tare multe, până când te apucă bolile. Pensie? Care pensie? Vrei pensie? Vrei să mănânci banul statului? Fii, mă, serios! Du-te, mă, și te culcă. 

Du-te, acum. Culcă-te! Bunica mea avea o vorbă: nu e bine să mergi supărat la culcare. Haide, dormi. Mâine dimineață, când te trezești, am să-ți spun că, atunci când o să vină ziua în care o să te îmbolnăvești, o să chemi salvarea, și-or să vină să te suie într-un container de TIR. Și or să te ducă la abator. Sau poate ești, deja, la abator și nu îl recunoști...

Mai vorbim.

Bună seara, patria mea.

Noapte bună!