Îngerul a plătit cotizaţia de partid?

N'am avut mai nicicând cine ştie ce afinităţi pentru scriitura lui Fănuş Neagu, accept că a avut verb şi culoare dar mie nu mi s'au legat (încă?) într'un tot unitar rotund şi fluid. N'am să fiu nici acum ipocrit, căinându'l sau vorbindu'l numai de bine. Nu'l vorbesc deloc. S'a dus, asta e. Atât i'a fost. Toţi ne ducem, cândva, mai devreme sau mai târziu - şi nu sunt cinic, doar citez (din memorie, y compris aproximativ) începutul unei scrisori deschise pe care scriitorul a trimis'o de pe patul spitalului, nu cu mult timp în urmă, unora, nici nu contează cui.

Sunt de acord că s'a cam stins, cu Fănuş Neagu, o generaţie a literaturii române. Pentru că nu făceau rating şi nu le scăpa virgula între subiect şi predicat, prin fraze care, invariabil, încep cu "deci", nimeni nu le-a spus vreodată Generaţia de Aur. Cel puţin până acum...

Ce mi'a atras, însă, atenţia în mod deosebit este textul scris pe blog, astăzi, de Ion Iliescu. Finalul, mai exact.:

Memorie eterna marelui disparut !

Nici în faţa eternităţii, liber-cugetătoarea Bunicuţă nu trădează şi nu se dezminte!

În numele secerii, al ciocanului şi al flamurei roşii! Aşa să ne ajute Marx!