Se'ngrijește să le sorteze. Strânge revistele, reclamele, etichetele, ambalajele de carton, ciornele şi ce'o mai fi maculatură in teancuri pe care le aruncă în tomberonul de hărtie. Adună plasticul într'o plasă pe care o lasă în tomberonul de mase plastice. Iar resturile menajere ajung în tomberonul de gunoaie ordinare, nereciclabile.
Apoi, o dată pe săptămână, mai spre mijlocul ei, într'o dimineață în care el este dus la muncă, vine mașina de la salubritate și deșartă toate cele trei tomberoane în unul și același burduf. Şi gata!
Se întâmplă în Italia (bine, acolo sunt, oricum, bucuroși că vine mașina să adune gunoiul), se întâmplă chiar și în Germania.
Cam acesta este și principiul parlamentarismului importat de la britanici, ca și când toți am fi britanci - degeaba, nu merge. La fel cum vacile pe care firme americane le vând programelor ONU pentru alimentație în Africa mor repede, răpuse de musca țețe - ele fiind imune doar la țânțarul de Winnipeg (acu', la drept vorbind, nici abonatul american la fonduri ONU chiar n'are nici un interes să le dreseze pentru condițiile africane, cât timp poate mulge anual de la altă vaca).
Așa. Parlamentarismul, că de la el plecasem. Se'ngrijește electoratul să sorteze gunoaiele - care de stânga, care de dreapta, care marxist, care islamist-moderat/creștin-democrat, care eurofil, care xenofob, care pirat, care uneperist (că nu m'am prins ce sunt) și ce deșeuri or mai fi; mă rog, fiecare după gusturi. Și, la final, vin ciracii gunoierului-șef și îi amestecă de nu mai înțelegi ce naiba de colecatare selectvă a gunoaielor ai trimis tu în Parlament.
Bună ziua, de la gunoi suntem, ne dați un cinci lei?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu