Schengen. Partea întunecată a văzului nostru.

Ne-am luat-o iar peste bot de-afară şi, ca-n bancul ăla cu "mai aprinde dracului lumina, că eu tot dedesubt pic", ne-am grăbit să ne-o firgem reciproc şi sacadat în mamele Palatelor Cotroceni, respectiv Victoria, ca şi când numai dragostea noastră ar fi pe pământ. Ei, bine, breaking news: Torquemado, pământul e rotund iar lumea se termină dincolo de Ciorogârla. Cât despre jocruile ipocriziilor, ei, bine, le joacă toate animalele politice. Chiar şi la Berlin.

Dacă ministrul Friedrich a spus că Berlinul recurge la dreptul de veto înseamnă că, cel mai probabil, Berlinul chiar va recurge la dreptul de veto. Indiferent de argumente şi contra-argumente, cheia deciziei este una simplă: la fel ca în cazul aderării la Uniunea Europeană, decizia blocării anunţate de ministrul creştin-social este una strict politică. Şi pentru că pomeneam de argumente, Friedrich invocă o posibilă slăbiciune a celor două ţări în ce priveşte acordarea vizelor pentru cetăţenii non-Schengen, fapt ce ar afecta întregul spaţiu comunitar de securitate. Dar, în loc să demonstreze această acuzaţie, ministrul bavarez patinează în afara subiectului – nu ştiu dacă din neştiinţă, înclin să cred că, mai degrabă, din raţiuni electorale. E o istorioară care ne poate duce cu gândul la cele petrecute, nu cu mult timp în urmă, în Franţa. Friedrich caută, cu siguranţă, să capteze bunăvoinţa unui electorat sensibil la un subiect care a explodat, recent, în presa germană – aşa numita imigraţie a sărăciei şi discursul pompieristic din jurul datei de 1 ianuarie 2014, când Germania va ridica barierele de pe piaţa muncii. Or, e limpede că cine a dorit să ajungă acolo este deja acolo, nu a aşteptat şapte ani şi nici negocierile din Consiliul JAI. Pe de altă parte, replica Berlinului nu poate fi extrasă din contextul recentelor declaraţii politice de la Bucureşti,  aşa cum nu poate fi trecut cu vederea faptul că Bucureştii nu au schiţat nici un gest în întâmpinarea problemei care îi arde pe germani, anume respectiva migraţie a sărăciei.

Friedrich este om politic, un lup tânăr din tabăra conservatorilor catolici bavarezi, şi nu se sfieşte să îşi joace cartea. Politicianul Friedrich nu îl sacrifică pentru prima oară pe ministrul european Friedrich, îngropând criteriile tehnice pentru a puncta la impresia politică. Cu câteva săptămâni în urmă a ieşit în întâmpinarea comunităţilor locale, sugerând că rezolvarea problemei sărăciei trebuie să vină la locul de origine al imigranţilor, ignorând faptul că normele comunitare permit libera circulaţie a cetăţenilor Uniunii. Dar comunităţile locale germane, ajunse de ceva vreme la fundul sacului, au descoperit o potenţială sursă de finanţare de la guvernul federal. Iar membrii guvernului de la Berlin sunt în prag de campanie electorală: pe 22 septembrie au loc alegerile parlamentare federale, precedate, cu o săptămână înainte, de alegerile regionale din Bavaria ministrului Friedrich.