De când a început campania mă bombardează toate taberele cu mailuri. Comunicate de presă care mai de care mai tembele în care iluștri nimeni nu-mi spun nimic. Dar o fac des, mult și bine.
Dacă și-au propus să se auto-decredibilizeze, le-a ieșit cum nu se poate mai bine.
Au un vocabular limitat iar imaginația le e sterilă. Vor să pară spirituali dar n-au strop de umor. Și se învârt în jurul șezutului superiorilor de-ți vine să-ți ceri iertare de la Corneliu Vadim Tudor și Adrian Păunescu.
Am aflat, cu această ocazie, că cei pe care îi consideram cutia cu maimuțe sunt doar vârful icebergului. Parafrazându-l pe Alexandru Andrieș: „Se poate mai rău? Se poate mai rău. Se poate!”. Lista celor ce speră să câștige trofeul slugărniciei este lungă. Și mulți se bat pentru titlul de prostul suprem.
Campania asta e cea mai nouă dovadă că absolutul e intangibil - dar, o, Doamne!, câți mișună asprațional împrejuru-i...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu