S-a-ntâmplat ceva, un mesaj ciudat, care m-a determinat să deschid vechiul cont de Facebook. Și m-am trezit copiind câteva statusuri postate cândva, demult... Unele nu au nici o noimă, extrase din context, altele nu au nici o noimă fiindcă sunt ale mele.
Dar tocmai fiindcă-s ale mele, mi-am zis să le strâng.
Va urma.
Auzi, Dorele, sub fereastra de la birou se construieşte o alee. E nevoie de două utilaje: un mini-excavator şi un bătător dintr'ăla de pământ. Pentru o asemenea operaţiune, nemţii au dislocat un om. Un bătrân înalt dar pornit de mult spre 100 de ani. Ei, bine, neamţul manevrează succesiv cele două maşinării. Probabil că, din când în când, face puază şi îşi intră în rolul de şef, controlând execuţia lucrării cu rigoare d'aia, germană. Auzi, Dorele?
#conformunorstudii, doar 2% dintre femeile germane se consideră frumoase (ştire pe bune, studiu comandat de Dove); #conformaltorstudii (ale cercetătorilor fugiţi de acasă), pentru restul de 98% s-a inventat berea cu TVA în regim de aliment; şi imigranţii din afara UE în căutarea unui permis de muncă; şi excursiile de weekend cu colegele de birou; şi...
Sunt ursuzi şi au un simţ dereglat al umorului. Vorbesc o limbă imposibilă. Şi muncesc de parcă ar fi nişte roboţei. Sunt fanatici când vine vorba de sfera lor privată. Au reguli pe care, deşi le înţeleg ca fiind idioate, le respectă. Au pornit două războaie mondiale (şi le'au cam pierdut). Se uită de două ori la ultimul firfirel înainte de a pune restul în portofel. Dar, să fiu al naibii, dacă nu's o naţie de toată isprava. Au dovedit'o azi, o dată în plus. Şi merită să bei o bere cu ei. Sau măcar un Kölsch. Deutschland über alles.
Berlin. Sarac dar sexy. Si alb; asa, cat sa nu spuie ca n-a avut iarna...
Köln, 9 februarie. Sau Butimanu. În orice caz: frig, tare frig.
Exisă un oraş în mare parte cocoţat (undeva, departe) într'un golfuleţ din buza Atlanticului, pe o insulă; un oraş cu multă plajă, cu munţi împăduriţi (aproape) de jur împrejur, şi, ca orice metropolă braziliană modernă, cu zgărie-nori. Indienii Carijós îi spuneau Meiembipe; mai apoi, portughezii i-au zis Nossa Senhora do Desterro; când s-au rupt de Lusitania, brazilienii i-au schimbat numele în Florianópolis. În oraşul ăsta de la capătul lumii, pe lângă care s'ar fi putut să treacă fără să îşi dea seama sau fără să îi pese şi corabia Speranţa a lui Radu Tudoran, astăzi, joi, 9 februarie 2012, pe la ora locală 5 din dimineaţă, când locuitorii din Florianópolis încă nu-şi pregăteau cafeaua aia braziliană de dimineaţă, pentru că nici măcar nu se prea treziseră (dacă s'or fi culcat până la ora aceea), astăzi pe la 5AM, deci, la Florianópolis erau 26,8 grade. Cu plus.
Iar le-au dus tiriștilor turci înzăpeziți conserve de porc!
"Ca premier ar fi bun un specialist din Germania sau orice altă ţară" (telespectator TVR Info). Primiţi cu Senegalu'?
Inspirat de fotografia cu Institutul de Bone a lui Alex Nedea dar şi de toate trimiterile voastre la interviul din Hotnews al Lui Sebastian Lazaroiu, m'am gândit să pun bazele Institutului Român pentru Oriceologie.
„Doi rokeri bătrâni, foști headbangers, făceau schimb de rețete culinare pe Facebook...”
„Așa, și?”
„Păi și nimic. Atât. Nu e banc!”
Decembrie, 23.
România neschimbată - un imens pom de Crăciun, licărind portocaliu de la avariile mitocanilor parcați unde vrea mușchiu' lor.
Aș putea scrie un eseu, o lucrare de diplomă, o teză de doctorat în antropologie sau sociopsihologie a online-ului (fie, măcar o dare de seamă) pe tema "Suferinţele tinerei săptămâni. Lamentările de luni - trecut, prezent şi viitor", pornind de la ce postaţi voi de regulă în prima zi de după duminică!
Îmi ascult vocea interioară de luni: "Doi neuroni / se legănau / pe o pânză de sinapsă / și pentru că / li se rupea / unul din ei a renunțat".
Refuz să cred că președintele țării a rostit aceste cuvinte: "Dacă ar fi să punem în aplicare hotărârile judecătoreşti, România ar fi astăzi într-o situaţie foarte dificilă”. Indiferent de context!
Am o nedumerire: dacă tot se fac, periodic, canonizări pe bandă rulantă de către biserica noastră națională, e corect să se spună, recurgând la arsenalul lingvistic (nostru) național, că în România, zilele astea, se canonizează în draci?
Nimic nu îmbătrânește la fel de repede ca prezentul!
Am de mărturisit următoarele: compot de vișine, home-made, colecția Mamaie 2011. Scos din frigider.
În atenţia headhunterilor: am 40 de ani şi un pic. o dată ca niciodată!
Am citit un afiş pe una dintre uşile redacţiei chineze şi am aflat de acolo aşa: cine se speteşte astăzi lucrând se va speti mâine căutând de lucru. Ăştia nu mai termină cu proverbele, măi, Suntze, măi...
Am urmărit trei ştiri la unul şi acelaşi post de televiziune. Prima şi a treia aveau acelaşi titlu: "De la extaz la agonie". Cea dintre nici n'a mai contat.
Și rockul progresiv poate, uneori, mirosi a bucătăria mamei! Ca'ntr'o iarnă cu trenuri înzăpezite pe o linie de manevră dintr'un sat - nod de cale ferată, undeva în lumea nicăieri
Nu'nţeleg în ruptu' capului cum poţi numi câine ceva ce nu se vede'n poze din cauză că fulgu' de nea'i mai mare!
Încerc să'mi formez o cât-de-cât imagine asupra a ceea ce pot să însemne 17 miliarde de kilometri. În 1977, pe când începusem deja să stochez amintiri, stăteam, la Mediaș, în fața unui televizor pe care se transmitea în direct concursul de atletism în care Rosemarie Ackermann sărea - prima femeie din lume - doi metri înălţime.
Caut butonul prin care se poate derula sâmbăta de la'nceput.
Let's talk about sex, baby. Let's talk about anthropology, endocrinology, prolactine, dopamine...
Cândva trebuie pus punct. Destul Assange, destul WikiLeaks. Am aţipit şi am visat un individ beliaevian numit, în vis, "Omul de pixeli", şi diverse alte chestii ciudate petrecându'se laptopului şi... Ptiu, drace, e prea mult!
Iarna? Hm... Ce vrem şi ce primim!
L'am citit pe un important comentator politic, europarlamentar democrat şi liberal, spunându'le aşa basarabenilor: "Cunoașterea e vitală. La fel și limitele cunoașterii". De la BBC la secera şi ciocan, cruce sau turban.
Mai schimbăm și noi puţin topicul: în sfârşit, ninge iar!
Cristian Ștefănescu likes Iv cel naiv.
Established 5 December 2010
Sunt alb-violet. Din 1921.
Fondatorul Wikileaks nu este acuzat de viol ci de „sex pe nepregătite”. Ceeeeeeeeeeeeeeeee?
John Kornblum, ex-ambasador SUA la Berlin: "Un diplomat lucrează bucuros în Germania pentru că germanii pălăvrăgesc cu mare plăcere". Pe de altă parte: NINGE! Dar ce mai pare, de fapt, firesc? Nimic nu mai e cum a fost...
Am scăpat de multe, am să scap şi de răceală (săr'na de sfaturi!) da' cred c'am luat un blestem serios, de vreme ce m'am trezit fredonând Michael Bublé ("but if you get to California..."). Mai grav nu poate fi decât pedepsea de a asculta o zi întreagă James Blunt!
Sunt singur în cameră. Şi'atunci de ce se aude unul respirând greu, da' greu de tot? Sigur nu'i Dark Vader ci doar o nenorocită de răceală. Nu?
”(...) Strategia mea este ca, / într-o bună zi /
Nu știu când și nu știu
/ Sub ce pretext,
/ Să ai nevoie de mine.”
Trebuie să admit că autorul ştirii are dreptate, când are dreptate: "Suicidul nu este o modalitate prin care poti face fata unor probleme personale".
Aș fi curios să aflu dacă puiul de delfin, când merge să pârască puiul de focă la maică'sa, o apelează pe doamna cu "Yo, mother foca"!
Noiembrie e o văduvă dezbrăcată.
Dacă cineva îşi propune să eşueze şi reuşeşte, acel cineva a reuşit sau a eşuat?
M'am gândit, aşa, preţ de câteva momente, că, de-atâtea comentarii la postările altora, mă cam risipesc prin note de subsol. După care mi'am dat seama că - cel puţin până acuma - eternitatea nu mi'a dat mare lucru; aşa că de ce i'aș lăsa eu ceva eternităţii? Trăiască notele de subsol! (Şi să ştiţi că n'a fost decât o bere. Nu mai multe!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu