S'a mai pornit - de fapt, nu s'a pornit, ci i'a dat drumul Anca Bundaru - o leapşă. Întrebarea Ancăi este "De ce ai ieşi în stradă".
Pentru o lumină provocatoare? Sigur, asta e prima reacţie. Pentru a face fotografii. Pentru a surprinde lumea ieşită pe stradă să reclame lipsa de bun simţ a clasei politice.
Ei, bine, da. Asta m'ar surprinde. Dacă n'aş fi singur şi, într'o pornire complet non-partizană, ar ieşi în stradă şi alţii care, asemeni mie, ar începe să defileze pe sub geamurile politicienilor români, spunându'le că ipocrizia şi diletantismul şi nepotismele şi goana lor disperată după satisfacerea propriilor interese au falimentat o ţară. Că jocul lor de'a guvernările şi căpătuiala pe care's tot timpul puşi au distrus moral o naţiune suferind oricum de handicapul pricinuit de cei cincizeci de ani de comunism ce au urmat chinurilor celui de'al doilea război mondial. Că aproape fiecare gest pe care'l comit degradează spaţiul public. Că ţara, oricare ar fi ea, nu e un SRL sau PFA sau AF.
Alina Gorghiu spunea, răspunzând la aceeşi întrebare, că rolul Parlamentarului este de a trage tensiunile din stradă spre dezbaterea din Aulă. Aula aceea la care se referă nu este, din nefericire pentru România, un spaţiu al dezbaterilor ci un fel de dispecerat pentru voinţele private ale mandataţilor. Dar, desigur, democraţia parlamentară este o chestie de englezi inventată şi de'a vraiştelea răspândită, în spiritul lui Cecil Rhodes (I contend that we are the first race in the world and that the more of the world we inhabit the better it is for the human race).
Aş ieşi pe stradă. Asemeni est-germanilor, zilnic, după orele de muncă, până când interfaţa statului s'ar prăbuşi. Aş ieşi pe stradă picurându-le, chinezeşte, în ureche dispreţul meu cel puţin egal cu dispreţul lor.
Aş ieşi în stradă pentru drepturile mele fundamentale. Aş ieşi în stradă până i'aş determina să guverneze.
PS: şi aş mai ieşi în stradă pentru a da de veste celor care s'au machiat după chipul şi asemănarea politicianului român, că mi'e ruşine cu ei.
Pentru o lumină provocatoare? Sigur, asta e prima reacţie. Pentru a face fotografii. Pentru a surprinde lumea ieşită pe stradă să reclame lipsa de bun simţ a clasei politice.
Ei, bine, da. Asta m'ar surprinde. Dacă n'aş fi singur şi, într'o pornire complet non-partizană, ar ieşi în stradă şi alţii care, asemeni mie, ar începe să defileze pe sub geamurile politicienilor români, spunându'le că ipocrizia şi diletantismul şi nepotismele şi goana lor disperată după satisfacerea propriilor interese au falimentat o ţară. Că jocul lor de'a guvernările şi căpătuiala pe care's tot timpul puşi au distrus moral o naţiune suferind oricum de handicapul pricinuit de cei cincizeci de ani de comunism ce au urmat chinurilor celui de'al doilea război mondial. Că aproape fiecare gest pe care'l comit degradează spaţiul public. Că ţara, oricare ar fi ea, nu e un SRL sau PFA sau AF.
Alina Gorghiu spunea, răspunzând la aceeşi întrebare, că rolul Parlamentarului este de a trage tensiunile din stradă spre dezbaterea din Aulă. Aula aceea la care se referă nu este, din nefericire pentru România, un spaţiu al dezbaterilor ci un fel de dispecerat pentru voinţele private ale mandataţilor. Dar, desigur, democraţia parlamentară este o chestie de englezi inventată şi de'a vraiştelea răspândită, în spiritul lui Cecil Rhodes (I contend that we are the first race in the world and that the more of the world we inhabit the better it is for the human race).
Aş ieşi pe stradă. Asemeni est-germanilor, zilnic, după orele de muncă, până când interfaţa statului s'ar prăbuşi. Aş ieşi pe stradă picurându-le, chinezeşte, în ureche dispreţul meu cel puţin egal cu dispreţul lor.
Aş ieşi în stradă pentru drepturile mele fundamentale. Aş ieşi în stradă până i'aş determina să guverneze.
PS: şi aş mai ieşi în stradă pentru a da de veste celor care s'au machiat după chipul şi asemănarea politicianului român, că mi'e ruşine cu ei.
Pentru o lumina provocatoare si eu as iesi pe strada :)
RăspundețiȘtergere