Printr'o decizie a Guvernului, importatorul aduce medicamentul în România la suma (fixă & impusă, că, deh, populismul e bun) de 420 de euro. Distribuitorul o preia şi o împarte în două loturi: unul mai micuţ, după cum îi sugerează statul, ajunge pe piaţa internă (nu mult, să nu se cheltuie de la buget!) şi un al doilea, grosul stocului achiziţionat (repet, la 420 de euro, c'aşa zice mercurialul), se duce, frumos, îndărăt spre lanţurile de farmacii din Europa, unde se vinde cu (exemplul Germaniei) 572,19 euro. Scădem taxele şi adaosul comercial iar diferenţa (o sută frumoasă de euroni pe unitate de comercializare) o regăsim după cum urmează:
a). în bugetul distribuitorilor
b). pe listele de aşteptare ale bolilor incluse în programele naţionale.
Să nu crezi un distribuitor când îţi spune că producătorul e de vină de lipsa medicamentelor!
a). în bugetul distribuitorilor
b). pe listele de aşteptare ale bolilor incluse în programele naţionale.
Să nu crezi un distribuitor când îţi spune că producătorul e de vină de lipsa medicamentelor!
oho
RăspundețiȘtergereasta e punct care doare, la propriu