Pagini

vineri, 6 iulie 2012

Noi vrem cărbuni! Când vin americanii...

Poate mă ajută cineva și îmi confirmă sau mă contrazice: cumva Băsescu a pomenit, acum câteva luni, în iarnă, înainte să pice Emil Boc, despre exploatarea cărbunelui?


Wesley Clark, noul consilier american (personal, onorific și neremunerat) al deocamdată controversatului premierului al României Victor Ponta, a amintit ceva despre cărbunii României. Așa, citez de pe  Hotnews: „In Romania exista un potential hidrocarburic” (n-am înțeles de ce le e frică unora de diacritice).

Bun. Să luăm, acum, o știre AFP din 11 iunie. Nu, nu ăla cu naționalizarea comunistă, 11 iunie 2012. Știrea, transmisă de France Presse de la biroul său din Priștina, spune că firma canadiană Envidity, avându-l ca președinte pe Wesley Clark, a depus cerere de licențiere pentru a explora și, dacă va găsi, pentru a exploata, în Kosovo, rezerve de lignit pe care să îi transforme în carburanți sintetici.

Două săptămâni mai târziu, presa din Serbia vuia, preluând o știre apărută pe 26 iunie, la Viena, în Wirtschaftsblatt: Wesley Clark, care ne-a bombardat în 1999, se întoarce în Kosovo, pentru că firma sa, Envidity, va investi 5,6 miliarde de dolari în extragerea unui cărbune de calitate inferioară pe care, prin procedee ecologice, îl va transforma în combustibil, așa cum face, deja, în Mongolia, acolo unde operează pe o suprafață de 780 kmp. Ziarul vienez scrie că, din estimările canadienilor, rezervele de materie primă permit producerea a 100.000 de barili de combustibil zilnic. Rezerva totală de lignit din Kosovo ar fi de circa 14 miliarde de tone.

De altfel, pe pagina care prezintă proiectul mongol, Envidity anunță că a descoperit oportunități inclusiv în Europa de Est - fără să le nominalizeze; iar CEO-ul firmei, Jeffrey Brookman, admite (în ziarul austriac) autenticitatea informației despre proiectul din Kosovo dar precizează că nu poate vorbi despre din cauza unor clauze de confidențialitate.

Paranteză pentru cei ce nu au fost pe fază, în 1999: Kosovo este o provincie iugoslavă, desprinsă de Republica Serbia în urma unui război în care rolul de jandarm și pompier au fost interpretate de o alianță condusă militar de generalul (astăzi în rezervă) devenit, în urmă cu puține ore, consilierul personal, onorific și neremunerat al premierului României. În vreme ce NATO asigura, prin atacuri aeriene, retragerea armatei sârbe din Kosovo, la Priștina (capitala provinciei) se instalau în posturile administrative persoane dubioase - Hashim Thaci, Agim Ceku și gașca lor de foști paramilitari - al căror trecut recent avea să îi aducă în atenția multor instituții (inclusiv americane) preocupate de combaterea crimei organizate. Cum-necum, afacerile cu heroină, arme sau organe au rămas nepedepsite, Thaci fiind, de fapt, chiar actual premier la Priștina. Acolo unde canadienii de la Envidity se pregătesc să câștige o licitație și să investească 5,6 miliarde de dolari în exploatarea unui cărbune de calitate inferioară.

Tot în categoria cărbune inferior se clasează și recent adusul în discuție șist. Știți, gazul de șist, care se acumulează în straturile mai adânci, sub nivelul la care se găsește gazul obișnuit. Și care este considerat, în egală măsură, un combustibil cu ardere ecologică. Adică tocmai domeniul de activitate al companiei canadiene Envidity, avându-l ca președinte pe nimeni altul decât generalul care a coordonat războiul dus de NATO împotriva Serbiei pentru Kosovo și care, de câteva ore, este consilierul personal, onorific și neremunerat al premierului României.

Și, pentru că astfel de personaje nu își pun niciodată toate ouăle într-un singur coș, cu siguranță vom mai avea ce număra. Cum ar fi BNK Petroleum, firmă care tot de achiziționarea hidrocarburilor se ocupă și la care Clark e numai puțin director în vreme ce un anume George Soros deține 20% din  acțiuni.

PS: a propos, o fi având vreo relevanță subita degradare până la cotația „junk” a ratingului unor firme românești de stat cu perspectivă privatizabilă?

Later edit (work in progress) - că fu noapte și încă nu ne-am dezmeticit de tot; în plus, avem prieteni vigilenți (mulțam, Paul) care vin cu ponturi, motiv pentru care îl chemăm pe Google și îi cerem să ne dea câteva răspunsuri la căutarea pe cuvinte-cheie „armata americană” și „combustibili ecologici”. Păi, iaca, știrea din chiar Stars and Stripes, publicată online pe 3 iulie. Unde Stars and Stripes este nimic altceva decât publicația oficială a armatei SUA iar știrea vorbește despre invitarea firmelor americane de a aproviziona oastea cu biofuel, adică fix cu acel combustibil din care firmele lui Wesley Clark produc în Mongolia și râvnesc să producă în Europa de Răsărit. Că doar nu s-o fi înghesuind Clark & co să facă carburanți nepoluanți de dragul protocoalelor de la Kyoto!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu